Vreau să aduc mulțumiri verișoarei mele, Irina, pentru că mi-a recomandat să citesc această carte care m-a absorbit și m-a facut să savurez, digerând gândirea atât de complexă și filozofică a lui Mircea Eliade pe când era încă adolescent.
Romanul ilustrează un șir de experiențe ale unui adolescent român pe care Ioan Petru Culianu le-a numit “anarhice” .
La șaisprezece ani, liceanul Mircea Eliade, căruia îi mergea rău la școală, decide să scrie un roman. Fiind încrezut că nu dragostea e cel mai interesant lucru din adolescență, romanul său este unul mai mult cerebral dar fără analize psihologice.
Mi- au plăcut ideile sale despre inițierea virilă, ce înseamnă lepădarea completă a laturii “feminine”;
Lupta sa cu sentimentalismul și melancolia;
Despe categoria pseudomasculilor din care fac parte actorii de mâna a doua, poeții sentimentali, snobii, afemeiații, Don Juanii…;
Despre sufletul feminin: “…sufletul feminin e pasiv, așteptând să fie fecundat de spiritul și valorile masculine…; O femeie, oricât ar fi de superioară, dacă nu se atașează de o conștiință masculină cu care să comunice, luând și dăruind, piere.; Mediocritatea biruiește întotdeauna asupra unei femei singure.”.
Cred că aș mai cita multe alte gândiri ale sale care m-au fascinat și chiar iluminat.
M-a acaparat aceasta idee : “…sufletul feminin e pasiv, așteptând să fie fecundat de spiritul și valorile masculine…; O femeie, oricât ar fi de superioară, dacă nu se atașează de o conștiință masculină cu care să comunice, luând și dăruind, piere.; Mediocritatea biruiește întotdeauna asupra unei femei singure.”,suna intrigant,suna interesant, suna foarte bine,suna ca un clopotel cu indemnul de a citi romanul respectiv,pe care stiu exact de unde sa-l iau:-).
Multumesc pentru recomandare, este foarte utila rubrica.
bucuria e de partea mea…Cred ca Eliade mi-ar da un pup pe frunte..
eu va pup pe voi, scumpilor